Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri și pe ogor,
Prin grădini și-n deal la vie,
Stă mereu într-un picior,
O umbrelă de hartie...
Ce să fie?

(Ciupercuța)
Merge, merge - greu ajunge!
Are coarne - dar nu-mpunge.
E ghebos
Și fricos,
Iar când iese la plimbare,
Își ia casa de-a spinare.
Cine-i oare?

(Melcul)
Chel ca-n palmă bosumflat,
Zi și noapte stă culcat.
S-ar scula și el, vezi bine,
Însă curpenul nu-l ține...
Cine nu-l cunoaște?
Cine?

(Bostanul)
Roșioara și codată
Umblă noaptea prin poiată,
Și la noi, și la vecini,
Ca să cumpere găini.
De plătit, nu le plătește,
Dar pe loc le jumulește!
Cum o cheamă?

(Vulpea)
Din gradina lui Mihai,
De sub tufe de urzici,
A ieșit un ghem de scai
Ca să caute furnici:
Uite-l colo, uite-l ici...
Zi-i pe nume, cine-i?
Ghici!

(Ariciul)
Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrățele,
Să puteți scrie pe ele.

(Caietul)

Când e viu, el trage carul,
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Și cizmarul tălpi, pingele.

(Boul)

Am o rață
Fără viață,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce și-n spinare.

(Barca)

Ce pasăre nu stă-n pom,
Duce pe spinare om,
Zboară și se pierde-n zări,
Trece peste mări și țări?

(Avionul)

Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung și gură mare,
A-nghițit, așa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare?

(Aspiratorul)